Stii, mami, cand voi fi mare, nu vreau sa ma mai fac doctorita. O sa ma fac postas. Stii, postasii sunt foarte haiosi, asa cum alearga ei mereu de colo-colo...
Intre timp, lipeste diverse tablouri pe pereti:
Aici sunt eu si floarea mea. Aveam parul blond si bretele rosii si o inima mare. Dar aveam inima in partea cealalta, ca s-a miscat. Si eu udam florile, dar mi-am uitat stropitoarea acasa...
Later edit (3 martie): Am aflat ca cele doua buline de pe inima sunt butoanele. Asta rosu cu albastru e pentru cand bate si ala verde pentru cand nu bate. Draga mamei, ce simplu ar fi de-am putea sa pornim si sa oprim inima dupa placul nostru! I-am da cate un stop din cand in cand, ca sa nu simtim cand ne dor rautatile lumii si am porni-o din nou, odihnita si vesela.
9 comentarii:
Tare dragalasa minunea ta!
Gasim mult miez de adevar si seninatate in vorbele lor. :)
O, inima, ea mereu se misca de la locul ei si-i insoteste peste tot pe cei dragi...
Multumesc, Corina, pentru aprecieri!
Acum, ca stau iar printre multi copii, adun zilnic perle si nu incetez sa ma minunez de cat de profunzi sunt ei si ce viziune au asupra lucrurilor.
Ce frumos ai spus, Loredana! :)
Intelepte cuvinte, spuse de ''o mana de om'' !
Dragostea porneste din inima, asa ca pentru un copil, ea, dragostea, trebuie sa se vada,sa se simta.Inima e la vedere pentru a se vedea cat de mare e dragostea.
Hei, bine-ai revenit, Georgeta! Cum merge lucrarea?
Bine v-am regasit !
Sunt pe final cu lucrarea si sper sa se termine totul cu bine.
Ma binedispune acest blog, asa ca voi fi si mai activa din vara.
Pupici fetitei, iar tie, multa sanatate sa-i poti fi sprijin !
Ma bucur sa te recitesc :)
Si eu ma bucur ca ma recitesti :).
Trimiteți un comentariu