Pagini

luni, 27 decembrie 2010

De Craciun, vin piticii

Dupa cum am mai povestit, Copila este fan Ahaha (adica Alba-ca-Zapada). Atat de fan, incat totul are legatura cu ea. Are Cenusareasa mama vitrega? Are si Ahaha. Si repede aduce cartea, pe post de argument. Are Cenusareasa print? Ahaha a avut prima. Vorbim (in orice context) despre padure, vanator, regina, caprioare (noi avem versiunea Disney a povestii), iepurasi, veverite? Pe toate le gasim la Ahaha.
Mai nou, si Mos Craciun isi gaseste locul in poveste.
- Te-i ata, mami?
- Cine, nenea acesta? Mos Craciun.
- Nu, pititii.
- Nu, mami, nu e un pitic. E un nene care se numeste Mos Craciun. Se spune ca el...
- Nuuuuuuu, PITITII.
Si, desigur, aduce cartea ca sa ma convinga. Si m-a convins. De la barba si caciula, pana la burta si imbracaminte, Mos Craciun e un pitic. Ce conteaza ca e ceva mai inalt? In imagini nu se vede.
Prin urmare, daca o intrebi de unde a primit jucariile sau cizmulitele cu care s-a intors acasa de prin vizitele de familie, iti va raspunde ca de la pitici.
Asa sa le ramana numele!

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciun fericit!

Au fost colinde. Multe. Si au fost surorile mele. Si fetele noastre. Si mama. Si prietenii. Cei cu care am colindat, precum si cei pe care i-am colindat. Si au fost adevaratele cadouri. Fericirea fetelor ca s-au revazut. Cartea care mi-a oferit raspunsuri la framantarile mele. Iubirea familiei.
Am crezut ca o sa fie un Craciun trist. Nu avea cum. Pentru ca adevaratul Craciun e in noi. Iar daca nu ati gasit inca drumul spre el, spre voi insiva, incercati ascultand asta.