Toamna trecuta, mama sotului meu a fost operata de meningiom. Nu are rost sa povestesc grijile pe care ni le-am facut (la urma urmei, cu toate incurajarile medicilor, era vorba de o operatie la cap, facuta unei femei trecute de 70 de ani si avand si alte probleme de sanatate). Nu are rost sa spun nici cum s-a chinuit doi ani de zile sa afle cauza vajaielilor si ametelilor permanente (din pacate, nici noua nu ne spunea cat de grave sunt problemele, altfel am fi mers cu ea sa-si faca un RMN).
Cu toate acestea, tot nu imi pot imagina ce poate fi in sufletul Gabrielei Tudorache sau in cele ale membrilor familiei sale. Sper doar ca, primind ajutor din partea noastra, sa ajunga sa se bucure din nou de mama lor, asa cum Copila se bucura de mamaie, acum mai vesela, mai activa si mai plina de energie ca oricand.
marți, 24 aprilie 2012
vineri, 20 aprilie 2012
Sudoku pentru copii
Anul trecut, Copila a primit carticica de mai jos:
Ne-a placut mult, dar a fost, totusi, putin cam grea pentru ea, asa ca nu am rezolvat decat primul joculet. In plus, eu am simtit nevoia de a trece prin niste etape logice, care sa o ajute sa inteleaga mecanismul de rezolvare, asa ca am lasat putin cartea deoparte, sperand ca va veni curand timpul sa ne ocupam de ea.
Iata ca zilele acestea ne-am decis ca e timpul sa ne jucam (sincer, cred ca puteam sa o facem de ceva mai mult timp, dar am uitat eu). Ca sa ne fie mai usor, am luat un exemplar mai vechi al cartii (completat de Verisoara cea Mica), i-am decupat imaginile si le-am lipit pe carton. Am obtinut mai multe piese (sa le spunem jetoane) cu care sa ne putem juca. Am desenat si un tabel 3x3 si ne-am pregatit de joaca. (Jetoanele pot fi orice: pioni divers colorati, nasturi, boabe de fasole, mazare si porumb etc. Singura conditie este ca la un tabel de 3x3 sa existe cate 3 exemplare din 3 tipuri diferite de piese. De exemplu: 3 cerculete, 3 patrate, 3 triunghiuri.)
O sa descriu mai jos pasii pe care i-am considerat eu necesari in intelegerea jocului.
Pasul 1. Prezentarea materialelor.
I-am aratat tabelul (pe care l-am si numit astfel), spunandu-i care sunt liniile (le-am numarat) si coloanele. Evident, nu ma asteptam sa inceapa sa foloseasca termenii astia, dar am vrut sa se familiarizeze cu ei. In paralel, ii spuneam despre "sirul culcat" si "sirul in picioare" si le indicam cu degetul, ca sa faca legatura. Cam ca la invatarea unei limbi straine :).
I-am dat si piesele si am lasat-o sa joace cu ele cat a vrut. Si a vrut :).
In general, cand apar materiale noi de joaca (facute de noi sau cumparate), consider ca e necesar un timp in care copilul sa stea singur fata in fata cu ele, sa le pipaie, sa le studieze, sa isi imagineze.
Pasul 2. I-am spus ca o sa asez pe prima linie cate un animalut din fiecare grup:
Am rugat-o sa completeze a doua linie, apoi a treia, avand grija ca fiecare animalut sa apara macar o singura data.
Pasul 3. Asezam din nou animalele pe fiecare linie, dar, de data aceasta, sa incercam ca fiecare din ele sa fie, pe rand, primul, al doilea sau al treilea. (Vacuta nu a stat niciodata pe primul loc si nu stie cum este.)
Pasul 4. Ne jucam, in acelasi mod, pe verticala.
Pasul 5. Asezam animalele in tabel (in "casute"), astfel incat pe fiecare linie si pe fiecare coloana sa apara cate un iepure, un purcel si o vacuta. Pasul pare putin cam inutil, dat fiind faptul ca o asezare corecta pe orizontala implica una corecta si pe verticala, dar l-am folosit deoarece va fi necesar cand vom trece la tabele ceva mai complicate.
Pasul 6. Cine lipseste? Completeaza restul liniilor dupa regula deja cunoscuta.
Aici i-am cerut sa gaseasca mai multe variante de raspuns:
Pasul 7. Jocul in sine. Plasez in tabel cateva imagini (care sa poata genera o singura solutie) si ii cer sa il completeze:
Ne-a placut mult, dar a fost, totusi, putin cam grea pentru ea, asa ca nu am rezolvat decat primul joculet. In plus, eu am simtit nevoia de a trece prin niste etape logice, care sa o ajute sa inteleaga mecanismul de rezolvare, asa ca am lasat putin cartea deoparte, sperand ca va veni curand timpul sa ne ocupam de ea.
Iata ca zilele acestea ne-am decis ca e timpul sa ne jucam (sincer, cred ca puteam sa o facem de ceva mai mult timp, dar am uitat eu). Ca sa ne fie mai usor, am luat un exemplar mai vechi al cartii (completat de Verisoara cea Mica), i-am decupat imaginile si le-am lipit pe carton. Am obtinut mai multe piese (sa le spunem jetoane) cu care sa ne putem juca. Am desenat si un tabel 3x3 si ne-am pregatit de joaca. (Jetoanele pot fi orice: pioni divers colorati, nasturi, boabe de fasole, mazare si porumb etc. Singura conditie este ca la un tabel de 3x3 sa existe cate 3 exemplare din 3 tipuri diferite de piese. De exemplu: 3 cerculete, 3 patrate, 3 triunghiuri.)
O sa descriu mai jos pasii pe care i-am considerat eu necesari in intelegerea jocului.
Pasul 1. Prezentarea materialelor.
I-am aratat tabelul (pe care l-am si numit astfel), spunandu-i care sunt liniile (le-am numarat) si coloanele. Evident, nu ma asteptam sa inceapa sa foloseasca termenii astia, dar am vrut sa se familiarizeze cu ei. In paralel, ii spuneam despre "sirul culcat" si "sirul in picioare" si le indicam cu degetul, ca sa faca legatura. Cam ca la invatarea unei limbi straine :).
I-am dat si piesele si am lasat-o sa joace cu ele cat a vrut. Si a vrut :).
In general, cand apar materiale noi de joaca (facute de noi sau cumparate), consider ca e necesar un timp in care copilul sa stea singur fata in fata cu ele, sa le pipaie, sa le studieze, sa isi imagineze.
Pasul 2. I-am spus ca o sa asez pe prima linie cate un animalut din fiecare grup:
Am rugat-o sa completeze a doua linie, apoi a treia, avand grija ca fiecare animalut sa apara macar o singura data.
Pasul 3. Asezam din nou animalele pe fiecare linie, dar, de data aceasta, sa incercam ca fiecare din ele sa fie, pe rand, primul, al doilea sau al treilea. (Vacuta nu a stat niciodata pe primul loc si nu stie cum este.)
Pasul 4. Ne jucam, in acelasi mod, pe verticala.
Pasul 5. Asezam animalele in tabel (in "casute"), astfel incat pe fiecare linie si pe fiecare coloana sa apara cate un iepure, un purcel si o vacuta. Pasul pare putin cam inutil, dat fiind faptul ca o asezare corecta pe orizontala implica una corecta si pe verticala, dar l-am folosit deoarece va fi necesar cand vom trece la tabele ceva mai complicate.
Pasul 6. Cine lipseste? Completeaza restul liniilor dupa regula deja cunoscuta.
sau
Aici i-am cerut sa gaseasca mai multe variante de raspuns:
Pasul 7. Jocul in sine. Plasez in tabel cateva imagini (care sa poata genera o singura solutie) si ii cer sa il completeze:
Din punctul nostru de vedere, fiecare dintre pasii de mai sus a constituit un joc. De aceea, chiar daca nu toti au fost absolut necesari, noi i-am urmat si nu am trecut la urmatorul fara sa fiu sigura ca tot ce am facut pana in momentul respectiv a fost inteles. Am incercat sa o derutez de cateva ori, ca sa ma conving ca nu actioneaza mecanic si am condus jocul pe rand (e cunoscut faptul ca inveti cel mai bine atunci cand explici cuiva, cand faci singur).
Zilele urmatoare vom incerca si un tabel 4x4 (nu ar trebui sa puna probleme, dat fiind faptul ca se urmareste acelasi algoritm logic), iar ceva mai incolo unul clasic pentru copii (vezi link-ul de la pasul 5).
duminică, 15 aprilie 2012
vineri, 13 aprilie 2012
Micul deal
Pentru ca - dincolo de oua, iepurasi si drob - Pastele inseamna Inviere, m-am gandit ca, anul acesta, sa ii povestesc Copilei despre ultimul drum al lui Iisus. Nu o sa intru in amanunte, caci, desi a crescut, cred ca e inca prea mica pentru a intelege adevarata semnificatie a zilelor pe care le traim, dar as vrea sa ii redau povestea. Cel mai simplu (si mai pe intelesul ei) mod de abordare l-am gasit aici, de unde am si preluat imaginile si textul de mai jos (tot acolo gasiti si modul de prezentare a poeziei). Din pacate, desi am vrut sa avem acest gen de activitate ceva mai devreme, cred ca abia in dupa-amiaza aceasta o vom face, dar poate ca asa e si mai bine, fiind Vinerea Mare.
Pentru cei cu copii mai mari, se poate pastra modul de relatare (dealul fiind observatorul), dar textul poate fi adaptat, pentru a reda mai fidel evenimentele.
Pornind de la poezie, putem dezvolta subiectul atat cat va intelege si
cat nu se va plictisi. Asa cum o cunosc, Copila va fi cea care va da
tonul: Mami, dar de ce era omul acela suparat? Dar ceilalti de ce erau furiosi? etc. si vom alcatui o carticica pe care sa o rasfoim si altadata. Nu ne ajunge timpul, dar mi-ar fi placut sa facem si una dintre decoratiunile propuse de catre Irina si Coca. Poate veti reusi voi, noi vom pastra ideea pentru anul viitor.
Micul deal
de Katy Vincent
Era odata un deal micut
Si pe deal a crescut multa iarba
Si, de sub iarba verde, o floare a inceput sa creasca.
Si apoi au aparut trei petale rosii.
Micutul deal era bucuros.
Intr-o zi, un muncitor a venit pe deal
Si a sapat trei gauri adanci
Si in fiecare gaura a infipt un lemn inalt
Si pe fiecare lemn inalt a fost facuta o cruce cu alt lemn.
Micutul deal era confuz.
Urmatoarea zi era vineri si o mare multime s-a adunat in jur
Si pe fiecare cruce a fost pus cate un om.
Era un om in mijloc... si avea numele Iisus.
De fiecare parte a Lui era cate un om.
Micutul deal era trist.
Omul din mijloc era foarte trist
Dar alti oameni de pe deal erau foarte maniosi pe El
Isi bateau joc de El
Si radeau de El.
Apoi s-a facut intuneric.
Micutul deal era speriat.
Apoi omul din mijloc a murit.
Micuta floare de pe deal a murit si ea.
Chiar si iarba de pe deal a murit.
Apoi dealul s-a cutremurat si iar s-a cutremurat.
Micutul deal plangea.
Omul din mijloc a fost dat jos de pe cruce si ingropat.
Vineri a trecut.
Sambata a venit si a trecut.
Dar duminica dimineata ceva minunat s-a intamplat!
Micutul deal era entuziasmat!
Un inger a aparut si a spus ca Iisus este viu!
Prietenii lui Iisus erau foarte fericiti!
Ei au dat de veste si la alti prieteni de-ai lor.
Apoi a aparut Iisus si a aratat ca nu e mort, ci viu.
Micutul deal era plin de bucurie!
Micutul deal s-a gandit la Domnul Iisus.
Apoi a crescut din nou iarba
Si multe flori cu petale rosii rasareau din ea.
Din nou era multa viata in jur.
Micutul deal se simtea iubit.
Pentru cei cu copii mai mari, se poate pastra modul de relatare (dealul fiind observatorul), dar textul poate fi adaptat, pentru a reda mai fidel evenimentele.
miercuri, 11 aprilie 2012
Poveste fara sfarsit
Dintr-o fisa de pe kizclub.com, cateva bucati de carton, doua zale si, mai ales, imaginatia Copilei, am creat o poveste ce curge la nesfarsit. Copila a fost atat de incantata, incat n-am putut sa fotografiez cartea decat dupa ce i-a citit-o de cateva ori lui tati, apoi bunicilor si tuturor papusilor ei.
Asta mi-a dat idei si pentru alte carticele asemanatoare.
A fost odata o gaina...
...care a facut un ou.
Intr-o zi, oul s-a crapat...
...si din el a iesit un puisor.
Puisorul a inceput sa manance si ...
Pe urma ce s-a intamplat, mami?
Pai... a crescut!
Da. Si s-a facut mare ca mama lui...
S-a facut o gaina...
...care a facut un ou...
Si povestea continua...
vineri, 6 aprilie 2012
Revenire
La inceput, casa ramasese deschisa. Puteai trece oricand pe acolo, dar nu era nimeni care sa te intampine, sa iti ofere un ceai sau sa te intrebe ce faci. Te plimbai prin odaile goale si asteptai o poveste ce nu mai venea. O casa vie si, totusi, atat de goala.
Mai tarziu, am tras obloanele si am incuiat usa cu cheia. Am plecat miseleste, fara sa lasam o vorba la prieteni sau la vecini. Poate ai trecut pe la noi si ai gasit doar lacatul greu, atarnat de poarta. Poate ai lasat si un bilet (Dana, nu pot intra pe blog!). Poate ai intrebat...
Dupa un timp, ne-am intors. Am suferit vazand curtea napadita de buruieni. La urma urmei, aici era o parte din sufletul nostru. La urma urmei traiam si aici.
Asa ca am facut ceea ce trebuia sa facem de la inceput: am deschis larg geamurile si am inceput sa stergem totul de praf. Am varuit, am ascuturat, am frecat si am reasezat. Suntem gata sa tesem noi povesti si sa le continuam pe cele vechi.
Daca ne mai vreti, suntem aici, ne-am intors! Suntem acasa si va asteptam cu un zambet, un ceai si cu soare. Mult soare! Soare de martie in aprilie :)...
Mai tarziu, am tras obloanele si am incuiat usa cu cheia. Am plecat miseleste, fara sa lasam o vorba la prieteni sau la vecini. Poate ai trecut pe la noi si ai gasit doar lacatul greu, atarnat de poarta. Poate ai lasat si un bilet (Dana, nu pot intra pe blog!). Poate ai intrebat...
Dupa un timp, ne-am intors. Am suferit vazand curtea napadita de buruieni. La urma urmei, aici era o parte din sufletul nostru. La urma urmei traiam si aici.
Asa ca am facut ceea ce trebuia sa facem de la inceput: am deschis larg geamurile si am inceput sa stergem totul de praf. Am varuit, am ascuturat, am frecat si am reasezat. Suntem gata sa tesem noi povesti si sa le continuam pe cele vechi.
Daca ne mai vreti, suntem aici, ne-am intors! Suntem acasa si va asteptam cu un zambet, un ceai si cu soare. Mult soare! Soare de martie in aprilie :)...
luni, 2 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)