Pagini

joi, 16 iunie 2011

Bilant

  • Are trei prietene bune (Iulia, Bianca si Teo), precum si o surioara imaginara, care sta la Duduamin (n.n.: Dumnezeu) si asteapta sa o chemam. Mai are si o verisoara pe care o considera sora ei mai mare si pe care, pur si simplu, o venereaza. 
  • Isi boteaza papusile cu nume ciudate, avand rezonanta nordica. In zadar incercam sa le retinem, ne este absolut imposibil. Sa le reproducem? Nici atat! Ne-ar trebui inca o limba si vreo cateva coarde vocale :). 
  • Vorbeste in continuu. Are pareri, preferinte si povesteste tot ce se intampla. Asa ca avem grija sa nu se intample ceva ce nu am vrea sa fie povestit :). 
  • Recita. Canta. Uneori numai ea stie ce. Alteori, prind vreun fragment cunoscut si ma lamuresc. Le citeste papusilor si inventeaza diverse jocuri si jucarii. 
  • Rade de ea insasi cand greseste vreun cuvant si incepe sa inteleaga glume sau jocuri de cuvinte pe care le facem noi. Sesizeaza anumite subtilitati ale limbii: ­ Ti-e frig, scumpo? – Nu. – Sigur? – Nu. Adica da, sigur. 
  • Inca isi foloseste numele cand vorbeste despre sine (cunoaste ambele prenume), dar noua ne spune deja tu, pe tine. 
  • E ambitioasa si incearca sa gaseasca singura solutii, inainte de a ne permite sa o ajutam. 
  • Profunda si empatica, ii pasa cu adevarat de cei din jur. Ma vede preocupata si se apropie, uitandu-se in ochii mei: Esti bine, mami?, iar cu manuta ma mangaie pe obraz. 
  • E foarte atenta, in parc, cu jucariile imprumutate de la alti copii, tinand mortis sa le predea direct proprietarului. E in stare sa se opreasca din joaca pana descopera cui trebuie sa ii dea inapoi o jucarie pe care, de altfel, a gasit-o aruncata pe jos. Intr-o zi, a plans cand parintii unui copil ce o simpatizase au dorit sa ii lase ei o masinuta. A alergat dupa ei pana la iesirea din parc si nu intelegea de ce nu ii este primita jucaria inapoi. Abia dupa vreo zece minute am reusit sa o linistesc. 
  • Imi fac griji cu ea ca este un pic prea stricta cu regulile (mult mai stricta decat sunt eu cu ea) si are ceva tendinte compulsive (isi aranjeaza masuta la linie, nu se poate juca pana nu indreapta coltul unui covor etc.). Ma mai linistesc cand vad jucarii aruncate prin toata casa. Cred ca sunt singura mama ce se bucura vazand asa ceva :). 
  • Adoarme seara ascultand povesti despre fetita ce ii poarta numele si care traieste intr-o lume identica cu a ei. Doar ca mai buna :). Caci aceasta e ocazia mea de a inventa povesti care o ajuta sa treaca peste frustrarile zilei, precum si peste temerile pe care mi se pare mie ca le are. 
  • Daca nu inteleg ce spune, nu se enerveaza, ci incepe, cu rabdare, sa imi explice. Da exemple, mimeaza, orice numai sa ma prind despre ce vorbeste. Si cand, in sfarsit, ghicesc cuvantul, imi zambeste si imi spune incurajator: bravo, mami! 
  • Are certe inclinatii sportive si ma uimeste agilitatea si curajul cu care se catara peste tot. 
Nu stie litere, nu recita din Eminescu si, uneori, mai greseste culorile. Nu e un geniu, nedepasindu-si varsta. E un copil normal: vesel, curios, plin de viata.
A implinit, astazi, doi ani si jumatate.

joi, 2 iunie 2011

Activitati de matematica (2-3 ani)

Mai intai am desenat niste figuri geometrice de diferite marimi. Le-am printat pe foi colorate (rosii, galbene, albastre si verzi), pe care l-am plastifiat. Am decupat figurile dupa contur si i le-am dat Copilei, sa se joace cu ele si sa le studieze pe toate partile.
Am grupat figurile dupa culori (cele rosii intr-un loc, cele galbene in altul etc.). I le-am prezentat pe fiecare si apoi le-am impartit dupa forma: fiecare figura geometrica la grupul ei.
Ne-am reintors la cerc si l-am studiat mai bine. L-am numit. Am rugat-o pe Copila sa aleaga din multimea figurilor doar pe acelea care au forma de cerc. Ne-am uitat prin carticele si reviste si am gasit o gramada de obiecte in forma de cerc: mingea, ochii ursuletului, mijlocul unei flori etc. Treaba asta cu cercurile s-a lungit pe parcursul catorva zile. Le-am grupat pe culori, le-am comparat, le-am ordonat crescator si descrescator. Am numarat cercurile galbene sau cercurile mici.
Ne-am amuzat realizand diverse imagini din toate figurile geometrice sau numai din una singura (stiti ce ursulet nostim puteti realiza din cercuri? :) )
Una peste alta, tot jucandu-ne, am invatat (sau ne-am reamintit) despre: numar, marime, culoare, forma, comparare (si, implicit, grupare), ordonare. Ne-am distrat si nu cred ca cineva s-a simtit fortat. Am mers in ritmul Copilei, ne-am oprit sau am schimbat jocul atunci cand a vrut ea. Am simtit nevoia sa scriu despre asta pentru ca, iata, cu niste bucatele de hartie colorata, aveti si un joc nou si posibilitatea sa ii vorbiti copilului despre o multime de lucruri.
Si, ca sa fie si mai amuzant, daca aveti si copii mai mari, puteti sa ii implicati in jocul vostru, printand/desenand figurile pe hartie alba si rugandu-i pe acestia sa le coloreze. Iar in timp ce lucrati cu cei mici, fratii mai mari pot avea propria activitate: pe o foaie de hartie, desenati aceeasi figura geometrica de mai multe ori. Rugati-i sa completeze cu elemente suplimentare, pentru a obtine diverse imagini (de ex., din cerc se poate obtine un soare, o roata de bicicleta etc., in functie de imaginatia fiecaruia).