Pagini

luni, 27 decembrie 2010

De Craciun, vin piticii

Dupa cum am mai povestit, Copila este fan Ahaha (adica Alba-ca-Zapada). Atat de fan, incat totul are legatura cu ea. Are Cenusareasa mama vitrega? Are si Ahaha. Si repede aduce cartea, pe post de argument. Are Cenusareasa print? Ahaha a avut prima. Vorbim (in orice context) despre padure, vanator, regina, caprioare (noi avem versiunea Disney a povestii), iepurasi, veverite? Pe toate le gasim la Ahaha.
Mai nou, si Mos Craciun isi gaseste locul in poveste.
- Te-i ata, mami?
- Cine, nenea acesta? Mos Craciun.
- Nu, pititii.
- Nu, mami, nu e un pitic. E un nene care se numeste Mos Craciun. Se spune ca el...
- Nuuuuuuu, PITITII.
Si, desigur, aduce cartea ca sa ma convinga. Si m-a convins. De la barba si caciula, pana la burta si imbracaminte, Mos Craciun e un pitic. Ce conteaza ca e ceva mai inalt? In imagini nu se vede.
Prin urmare, daca o intrebi de unde a primit jucariile sau cizmulitele cu care s-a intors acasa de prin vizitele de familie, iti va raspunde ca de la pitici.
Asa sa le ramana numele!

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciun fericit!

Au fost colinde. Multe. Si au fost surorile mele. Si fetele noastre. Si mama. Si prietenii. Cei cu care am colindat, precum si cei pe care i-am colindat. Si au fost adevaratele cadouri. Fericirea fetelor ca s-au revazut. Cartea care mi-a oferit raspunsuri la framantarile mele. Iubirea familiei.
Am crezut ca o sa fie un Craciun trist. Nu avea cum. Pentru ca adevaratul Craciun e in noi. Iar daca nu ati gasit inca drumul spre el, spre voi insiva, incercati ascultand asta.

vineri, 29 octombrie 2010

O floare rosie cu tulpina verde

Pe blogul Aureliei, am gasit niste frunze vesele, originale, care mi-au adus aminte de un text citit demult, intr-o carte. Cautandu-l pe net, am aflat ca ar fi scris de Jack Canfield. Asa o fi...
Textul e interesant pentru ca vorbeste despre frica noastra (mai mult a noastra, a adultilor?) de a-i lasa pe ceilalti sa fie ei insisi, total diferiti (si poate de neinteles) de noi.
O sa-l transcriu aici, pentru a nu uita ca felul in care vad eu lumea imi apartine si nu este mai bun sau mai rau decat al altora.

Intr-o zi, un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte, a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.

Intr-o dimineata, cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…

Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.

“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte, profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.

„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus niciun cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala, profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul.
- Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum iti place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.

Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde.

Mi-amintesc ce spunea o inspectoare de la invatamantul primar, venita in control la scoala noastra: Nu ma intereseaza metoda folosita de elev pentru a ajunge la rezultatul respectiv. Important e sa ajunga la raspunsul corect.
Era o inspectoare controversata, nu foarte iubita. Eu nu am apucat sa o cunosc, a iesit la pensie in anul urmator. Dar am apreciat-o pentru vorbele acelea (si pentru altele). Era o perioada in care, daca incercai sa-i arati copilului un alt mod de rezolvare decat cel din manual, erai blamat. Poate pentru ca exista marele pericol ca elevul sa te puna pe tine, dascal, in dificultate...

joi, 26 august 2010

Un an si opt luni

Cu capul sprijinit de umarul lui mami, Copila casca .
- Ti-e somn, iubita?
- Da, ici (aici)! raspunde fata, aratand, cu aratatorul, gurita larg deschisa.

* * *

Dupa ce-a citit "Omida mancacioasa" si "Omiduta Olguta", vederea unei omizi reale o lasa absolut rece. La urma urmei, natura greseste. Omizile sunt niste fiinte micute, e adevarat, dar nu atat de subtiri si de paroase, ci mai degraba colorate si cu un cap rotund, in mijlocul caruia se deschide o gurita zambitoare.
Da, e lucru cert: ceea ce-i arata mami nu are cum sa fie o omiduta.

* * *

Si, pentru ca veni vorba, omizilor li se spune, in realitate, "au" - de la omiduta mancacioasa, care a mancat numai prostii intr-una din zile si a durut-o burtica.
Alba-ca-zapada e "A-ha-ha", caci asa canta ea pe marginea fantanii, in timp ce isi astepta Printul, iar melcul este"du-te... apa..." (exact asa il striga! cu tot cu melodie!) de la "Melc, melc, codobelc (...)/ Si te du la balta / Si bea apa calda."

miercuri, 9 iunie 2010

Teddy Bear, ursulet

Teddy Bear e prieten cu Copila.
Teddy Bear are o pisicuta, un dinozaur si o minge colorata.

Teddy Bear papa dulciuri (Copila nu stie exact ce sunt acelea, dar stie ca nu e bine sa le papi).
Teddy Bear are un leagan si un pitic de gradina.
Teddy Bear poarta o pijama albastra, cu stelute.


Inainte de culcare, Copila imi cere sa-i citesc din cele doua carticele cu Teddy Bear. Eu nu ii mai citesc de mult. Ii recit. De cateva zeci de ori. Pana adoarme. Cu cartile in brate. Acestea sunt cantecele ei de leagan.

Azi, pe cand spalam vase, m-am trezit murmurand:
Teddy Bear, ursulet,
Hai la joaca, pe afara!
Teddy Bear, ursulet,
Ce frumoasa zi de vara!

Cat de grav poate fi?

marți, 8 iunie 2010

Azi Grivei e papacios

Copila vine catre bunic, tinand in mana un cartonas.
- Ce ai acolo, tataie?
- Tatzel. (Catel.)
- Ce frumos e! Si ce zice?
- Am! (Ham.)
Dispare si reapare dupa cateva secunde, tinand in mana un pliant. Pe el se zaresc mai multi catelusi de plus.
- Dar aici ce ai?
- Tatzei. (Catei.)
- Vai, tataie, dar ce multi sunt! Cum ii intretii? Ce le dai sa manance?
Cu oarecare dispret:
- Papa! (Doh!)

Uneori se uita la noi de sus. Probabil nici ei nu ii vine sa creada cat de naivi suntem...

marți, 1 iunie 2010

Despre clop-clop si alte animale

Copila nu stie sa spuna "cal", dar stie sa faca ... clop-clop (ma rog, stiti voi, sunetul acela care vrea sa redea zgomotul facut de copite). Nimic neobisnuit pentru un copil de varsta ei. M-a derutat, insa, cand am auzit-o numind in acelasi fel girafa, zebra, vaca, magarul. Mi-am zis: asta e, invata ea! Ce nu stiam, dar mi-a spus Andreea, fiica mea invatase deja ceva: gruparea animalelor dupa niste caracteristici. In cazul ei: sa fie patrupede si sa aiba copite. Caci pisica si catelul nu intra, in acceptiunea ei, in categoria clop-clop :).

Multumesc, Andreea, inca un lucru interesant pe care l-am aflat de la tine :)!

miercuri, 5 mai 2010

Mama e numai una...

Copila inca mai foloseste sanul lui mami. Se pare ca e atat de incantata de servicii, incat si-a chemat si prietenii. Ca urmare, am ajuns sa hranesc oite, hipopotami, pe Winnie the Pooh si prietenii lui si inca multe alte vietati. In seara acesta, dupa un ursulet si o pisicuta, la sanul meu s-a asezat ... un biberon.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Sesam, deschide-te!

In fata la Mega Image, Copila si verisoara ei isi incearca puterile asupra usii.
- Deschide-te! striga verisoara de 3 ani.
- Ia-ia, repeta Copila de un si patru luni.
Si, ca prin minune, usile se deschid. Fetele bat din palme si se bucura: dupa mami si tati, dupa mamaie, tataie, un sir de matusi si unchi, plus vreo cativa vecini mai sensibili la farmecele lor, iata ca a venit randul usilor de magazin sa cedeze in fata vointei lor.
Si jocul continua:
- Inchide-te!
- Ia-ia.
Iar usile asculta.
Batai din palme (bra-vo, bra-vo) si rasete.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Stelele care cad se duc spre un alt cer

Azi am fost la cimitir.
Nu stiu cand au trecut patru ani...
Cand eram adolescenta si ne certam foarte rau, incercam sa imi imaginez cum va fi viata mea dupa ce nu vei mai fi. Nu reuseam. Nici acum, dupa atata timp, nu reusesc. Poate de aceea te visez si iti vorbesc atat de des. Si poate tot de aceea imi vine deseori sa te sun si sa iti spun sa te uiti la un anumit film sau sa vorbesc cu tine despre vreo carte.
Inca sunt suparata pe tine ca ai plecat. Inca sunt suparata ca nu ai ramas aici, sa iti vezi nepoatele. Ai fi fost mandru de ele, de noi.
Mi-e dor si doare...

duminică, 21 martie 2010

Exercitii de dictie

Am regasit, printre cartile copilariei mele, una ce mi-a placut mult: Exerciţii-poezii pentru cei mai mici copii de Luiza Carol. E cam jumulita, ii lipsesc copertele si o parte (nu stiu cat de mare) din final, dar, rasfoind-o, m-am amuzat la fel de mult ca atunci cand eram mica.
Conceputa sub forma unor poezioare scurte, accesibile, cartea are caracter educativ, urmarind formarea unei pronuntii corecte sau corectarea greselilor tipice (de exemplu, inlocuirea lui r cu l).
Pentru ca nu se gaseste de vanzare, m-am gandit sa transcriu cateva dintre acestea poezioare in speranta ca ar putea ajuta si alte mamici.

1. URSU-LET si URSU-FLET
Ursu-Let si Ursu-Flet,
Cei doi ursi cu parul cret,
Vor sa prinda peste-n lac.
- Dar de ce plangi, Ursu-Flet?
- Eu n-am prins decat un rac!


2. LEU PARALEU
Daca vrei, Leu Paraleu,
Sa-ti creasca coama mereu,
Ia o data la trei ore
Vitamina A fiole.


3. URS DE MAMALIGA
Am un urs de mamaliga.
N-are gheare, n-are blana,
Nu alearga dupa hrana,
Dar el poate sa te friga.


4. STIU UN URS
Stiu un urs ce se falea
Ca te-nghite daca vrea.
Ia inghite-l tu si striga:
- Esti un urs de mamaliga!


5. BIETUL URS DE MAMALIGA
Bietul urs de mamaliga!
Toata branza i s-a scurs!
Patru cepe plang si striga:
- Iar n-ai fost cuminte, urs!


6. URS DE CIOCOLATA
Am un urs de ciocolata
Intr-o punga colorata.
S-a-ntalnit cu o lamaie
Si o roaga sa ramaie.


7. PALTONAS DE POLEIALA
Urs de ciocolata, urs,
Toata crema ti s-a scurs
Fiindca porti, pe zapuseala,
Paltonas de poleiala.


8. NOUA URSI
Noua ursi, la un concurs,
L-au ales pe cel mai gras.
Noua iepuri, intr-un glas,
Striga: - Bravo, bravo, urs!


9. PURCELUSUL
Purcelusul bucalat,
Imbracat intr-un halat,
Cu un sortulet curat,
Pune varza la murat.


10. ALABALA PORTOCALA
Alabala portocala
S-a-ntalnit in cos cu para:
- De unde vii, Alabala?
- Vind ela Alimentara.


11. MELCUL
Melcul, mare gospodar,
Si-a spoit casa cu var
Si-a lipit-o iar de mal,
Ca sa nu i-o ia un val.


12. UN PITIC DE CASCAVAL
A primit Lucica-n dar
Un pitic de cascaval,
Cu scufita si cu sal
Din felii de cascaval.


13. PATRU URSI DE PLASTILINA
Patru ursi de plastilina
Au gasit o mandarina.
Si-au taiat patru felii
Si le-au pus pe farfurii.


14. ZMEUL DE CARTON
Zboara zmeul de carton
Imbracat ca-ntr-un palton
Cu sclipiri de poleiala.
Pentru prima oara, zboara!


15. CATELUL DE PORTELAN
Un catel de portelan
Se uita la un ciolam.
A facut spre el un salt
Din vitrina... si s-a spart!


16. IEPURASUL CU BALOANE
Iepurasul cu baloane
Are lapte-n biberon,
Dar mananca din castron
Morcov ras cu macaroane.


17. LIBELULA
Pe o margareta mare
A venit o libelula
Sa manance prajitura
Cu nectar, printre petale.


18. DE ZIUA MAMEI
Azi, de ziua mamei mele,
Desenez un cos cu mere,
Crizanteme mari si prune
Si-apoi struguri si alune.


19. IARTA-MA, PISICEL!
- Iarta-ma, te rog, pardon!
Am crezut ca ai palton
Si-am vrut, draga Pisicel,
Sa-ti pun blana in cuier!


20. UN PITIC
Un pitic murdar pe sort
Plange singur intr-un colt.
Sortul i-l fac eu curat
La masina de spalat!

luni, 15 martie 2010

Black hole

Sunt zile in care nu ti-e bine, fara sa stii de ce.
Zile in care ti-ai dori sa te strangi in tine, sa te surpi.
Zile in care sa nu faci altceva decat sa zaci.
Sa nu te schimbi de pijama, sa nu-ti faci patul, sa nu te speli pe dinti, sa nu mananci decat daca e nevoie (si atunci doar ce poti ciuguli, cu minim de efort).
Zile in care sa nu raspunzi la usa sau la telefon, cu atat mai putin sa primesti pe cineva prin preajma-ti.
Zile in care asculti melodii triste, vezi numai drame si citesti doar carti deprimante.

Daca ai noroc, poate incep sa-ti curga si niste lacrimi, fara sa stii de ce, doar asa, ca sa te descarci.
Daca nu, nu...

Acestea sunt zile de descarcare. Zile cand scoti tot raul ce s-a strans, cand il lasi sa se scurga, precum o pasta neagra, pe sub usa casei si sa plece nu conteaza unde.
Zile in care, dupa ce te golesti, poti sa te incarci la loc cu energie si sa o iei de la capat. Te uiti dojenitor la patul nefacut, la pijamaua purtata 24 de ore, la trupul ce-ti cere un dus. Si intri in priza. Deschizi larg geamurile, dai muzica tare si te apuci de treaba. Bateriile sunt iar pline si iti poti continua viata in forma maxima.


Intrebarea mea este: ce poate face o mamica ce nu are timp pentru astfel de zile? Ea cum se reincarca?

duminică, 7 martie 2010

Cu manutele-astea doua...

Intr-o carte citita de curand, Aurora Liiceanu spunea (citand, la randul ei, din altcineva) ca toata viata a trait "din cap", adica din munca intelectuala, pentru ca, la un moment dat, sa ajunga sa traiasca "din maini", adica (in cazul ei) din croitorie.
Cam asa putea spune si despre mine. Toata viata eu am fost cu teoria, cu cititul, scrisul, desenatul, cu tot ce implica hartie si ustensile de scris. Dar, de cand stau pe-acasa si "mamicesc", m-a cuprins pofta de a face si altceva. Cred ca totul mi se trage de la Internetul asta, care m-a purtat ba pe blogurile altor mamici (mult mai harnice, mai practice si mai descurcarete decat mine), ba pe diverse site-uri tematice, astfel incat n-am rezistat si m-am apucat de treaba. Mi-am scos andrelele si ghemele de pe la naftalina, am facut rost si de niste crosete (doar, doar mi-oi aminti ce am invata in copilarie) si, mai ales, mi-am facut planuri. Am scotocit prin toate paginile de net si mi-am facut o adevarata provizie de idei.
Ei, daca tricotajul si crostetatul nu-mi sunt straine, cu croitoria este alta treaba. Caci, in afara unor hainute de papusi, a unei vestute la care am gresit mult (fara a ma impiedica sa o port si chiar sa fiu admirata pentru ea) si a unei gentute hippie (cum altfel?), nu cred sa mai fi croit ceva la viata mea. Dar asta nu ma opreste sa incerc. Asa ca, mai nou, am o obsesie: vreau sa invat sa fac quilt-uri. Teoria este asimilata, nu ramane decat sa ma apuc de treaba.
Am, insa, o problema: am tot batut magazinele, dar nu am gasit materiale care sa ma multumeasca. Am auzit de niste depozite si mi-am promis sa ajung acolo, dar pentru asta imi trebuie timp, resursa cea mai pretioasa pentru o mamica de copil mic.
Norocul meu a sarit tot de pe internet. Mai precis, de pe blog-ul Csillei, care a avut initiativa infiintarii unui astfel de magazin virtual: Kreativ Shop. Cu ocazia deschiderii, Csilla a organizat si un mic concurs (mai multe informatii aici).
Am intrat si eu pe site, m-am uitat si... m-am blocat. Pur si simplu nu stiu pe care sa-l aleg! Materialele sunt exact ca acelea pe care le tot admiram pe blogurile straine pe care le urmaresc. Le vreau pe toate si mi-e atat de greu sa ma decid ce voi cumpara mai intai! O felicit pe Csilla pentru initiativa si-i urez cat mai multi clienti! Pe mine, una, m-a castigat!
Asadar, din acest moment nu mai am niciun fel de scuza: trebuie sa ma apuc de treaba! Numai sa ma hotarasc cu ce sa incep...

sâmbătă, 6 martie 2010

Bun venitu-mi!

Cineva mi-a spus candva (culmea, un barbat - si inca unul fara copii!) ca lumea mea se va schimba total atunci cand voi deveni mama. Nu l-am crezut. Eram atat de sigura pe mine, pe ceea ce simteam, pe cea care eram, incat nici macar o clipa n-am banuit cata dreptate avea interlocutorul meu.
Acum, dupa un an de convietuire cu fiica mea, simt de parca n-am inceput sa traiesc decat odata cu ea. Nu ma recladesc, ci abia acum ma nasc, abia acum exist.
Multumesc, copila mea! Nascandu-te, m-am nascut.