Pagini

miercuri, 16 mai 2012

Carti pentru copii

Imi plac initiativele lui lucky de a aduna link-uri vizand aceeasi tema, dar, din pacate, nu am avut timp sa particip la ele. Azi, insa, pentru ca postarea era deja scrisa si pentru ca in ea vorbesc despre niste carti de suflet pentru mine si Copila, ma alatur lungii liste in care se vorbeste de carti pentru copii.
Bucurati-va si inspirati-va!

marți, 8 mai 2012

Dezghetata de banane, bombe si pantofi de hai-hui

Mami, de ce nu-mi iei si mie inghetata?
Ce inghetata? Unde ai vazut tu?
Inghetata ca a lui Teo din parc.
Aia de la magazin nu e buna, o sa-ti fac eu, in casa.

Mami, mami, cand imi faci inghetata? Asa ai zis... Imi faci acum?
O sa-ti fac, mami, cand o sa gasesc o reteta buna.

Mami, ai gasit reteta?
N-am. De fapt, am uitat sa caut. Dar am in casa un avocado. Il mixez cu trei banane si doua linguri de miere. Ii dau sa guste. Bun, mami, imi place! Bag desertul la frigider. Acum nu stiu asta, dar il vom manca mai tarziu, dupa ce il vom lasa sa se mai topeasca. Dezghetata de banane.

Dupa-amiaza ii cumparam incaltaminte. O pereche de sandale si niste pantofi roz, sport. Acestia sunt pantofii mei de balerina. Iar acestia, spune, aratand spre sandale, sunt pantofii de hai-hui. Stii ce inseamna hai-hui? Adica faci asa si te rasucesti de patru ori. Cine sunt eu sa o contrazic?

Dimineata nu vrea sa iasa afara cu bunicii. Eu vreau sa ies cu tine, nu cu mamaie si tataie. Mie cu tine imi place sa merg afara. Stiu, draga mea draga, stiu! Si mie imi plac iesirile cu tine. Dar am atat de mult de lucru! Curand vom sta din nou mult, mult impreuna.
Iese, purtand pantofiorii roz. Nu mai sunt pantofi de balet, sunt condurii mei. O privesc plecand si mi se frange inima.

Seara, se intoarce razand. Gurita ii turuie, povestindu-si ziua.
Mami, mi-ai promis ca stai putin cu mine afara. Asa e. Iesim. Dupa zece ore la calculator (stiu, nici mie nu imi vine sa cred!) aerul proaspat si rece e o adevarata binecuvantare.
Mami, stii care e dreapta?
Care?
Asta. Si acum intreaba-ma care e stanga.
Care e stanga?
Asta.
Cand le-o mai fi invatat? Micuta mea balerina cu conduri roz creste. Iar eu nu sunt totdeauna langa ea sa vad cum se intampla. Asa va fi de acum inainte? Eu la munca, iar ea cu bunicii, la scoala, cu prietenul, cu noua familie?

Intoarse acasa, adormim tinandu-ne de mana.

Noaptea, visez ca cineva arunca o bomba, iar eu ma ghemuiesc la pamant, incercand sa protejez copilul cu trupul meu.

marți, 24 aprilie 2012

O mana de ajutor pentru Gabriela

Toamna trecuta, mama sotului meu a fost operata de meningiom. Nu are rost sa povestesc grijile pe care ni le-am facut (la urma urmei, cu toate incurajarile medicilor, era vorba de o operatie la cap, facuta unei femei trecute de 70 de ani si avand si alte probleme de sanatate). Nu are rost sa spun nici cum s-a chinuit doi ani de zile sa afle cauza vajaielilor si ametelilor permanente (din pacate, nici noua nu ne spunea cat de grave sunt problemele, altfel am fi mers cu ea sa-si faca un RMN).
Cu toate acestea, tot nu imi pot imagina ce poate fi in sufletul Gabrielei Tudorache sau in cele ale membrilor familiei sale. Sper doar ca, primind ajutor din partea noastra, sa ajunga sa se bucure din nou de mama lor, asa cum Copila se bucura de mamaie, acum mai vesela, mai activa si mai plina de energie ca oricand.

vineri, 20 aprilie 2012

Sudoku pentru copii

Anul trecut, Copila a primit carticica de mai jos:


Ne-a placut mult, dar a fost, totusi, putin cam grea pentru ea, asa ca nu am rezolvat decat primul joculet. In plus, eu am simtit nevoia de a trece prin niste etape logice, care sa o ajute sa inteleaga mecanismul de rezolvare, asa ca am lasat putin cartea deoparte, sperand ca va veni curand timpul sa ne ocupam de ea.
Iata ca zilele acestea ne-am decis ca e timpul sa ne jucam (sincer, cred ca puteam sa o facem de ceva mai mult timp, dar am uitat eu). Ca sa ne fie mai usor, am luat un exemplar mai vechi al cartii (completat de Verisoara cea Mica), i-am decupat imaginile si le-am lipit pe carton. Am obtinut mai multe piese (sa le spunem jetoane) cu care sa ne putem juca. Am desenat si un tabel 3x3 si ne-am pregatit de joaca. (Jetoanele pot fi orice: pioni divers colorati, nasturi, boabe de fasole, mazare si porumb etc. Singura conditie este ca la un tabel de 3x3 sa existe cate 3 exemplare din 3 tipuri diferite de piese. De exemplu: 3 cerculete, 3 patrate, 3 triunghiuri.)
O sa descriu mai jos pasii pe care i-am considerat eu necesari in intelegerea jocului.

Pasul 1. Prezentarea materialelor.


I-am aratat tabelul (pe care l-am si numit astfel), spunandu-i care sunt liniile (le-am numarat) si coloanele. Evident, nu ma asteptam sa inceapa sa foloseasca termenii astia, dar am vrut sa se familiarizeze cu ei. In paralel, ii spuneam despre "sirul culcat" si "sirul in picioare" si le indicam cu degetul, ca sa faca legatura. Cam ca la invatarea unei limbi straine :).
I-am dat si piesele si am lasat-o sa joace cu ele cat a vrut. Si a vrut :).
In general, cand apar materiale noi de joaca (facute de noi sau cumparate), consider ca e necesar un timp in care copilul sa stea singur fata in fata cu ele, sa le pipaie, sa le studieze, sa isi imagineze.

Pasul 2. I-am spus ca o sa asez pe prima linie cate un animalut din fiecare grup:


Am rugat-o sa completeze a doua linie, apoi a treia, avand grija ca fiecare animalut sa apara macar o singura data.



Pasul 3. Asezam din nou animalele pe fiecare linie, dar, de data aceasta, sa incercam ca fiecare din ele sa fie, pe rand, primul, al doilea sau al treilea. (Vacuta nu a stat niciodata pe primul loc si nu stie cum este.)




Pasul 4. Ne jucam, in acelasi mod, pe verticala.
Pasul 5. Asezam animalele in tabel (in "casute"), astfel incat pe fiecare linie si pe fiecare coloana sa apara cate un iepure, un purcel si o vacuta. Pasul pare putin cam inutil, dat fiind faptul ca o asezare corecta pe orizontala implica una corecta si pe verticala, dar l-am folosit deoarece va fi necesar cand vom trece la tabele ceva mai complicate.
Pasul 6. Cine lipseste? Completeaza restul liniilor dupa regula deja cunoscuta.


sau


Aici i-am cerut sa gaseasca mai multe variante de raspuns:



Pasul 7. Jocul in sine. Plasez in tabel cateva imagini (care sa poata genera o singura solutie) si ii cer sa il completeze:


Din punctul nostru de vedere, fiecare dintre pasii de mai sus a constituit un joc. De aceea, chiar daca nu toti au fost absolut necesari, noi i-am urmat si nu am trecut la urmatorul fara sa fiu sigura ca tot ce am facut pana in momentul respectiv a fost inteles. Am incercat sa o derutez de cateva ori, ca sa ma conving ca nu actioneaza mecanic si am condus jocul pe rand (e cunoscut faptul ca inveti cel mai bine atunci cand explici cuiva, cand faci singur).
Zilele urmatoare vom incerca si un tabel 4x4 (nu ar trebui sa puna probleme, dat fiind faptul ca se urmareste acelasi algoritm logic), iar ceva mai incolo unul clasic pentru copii (vezi link-ul de la pasul 5).

vineri, 13 aprilie 2012

Micul deal

Pentru ca - dincolo de oua, iepurasi si drob - Pastele inseamna Inviere, m-am gandit ca, anul acesta, sa ii povestesc Copilei despre ultimul drum al lui Iisus. Nu o sa intru in amanunte, caci, desi a crescut, cred ca e inca prea mica pentru a intelege adevarata semnificatie a zilelor pe care le traim, dar as vrea sa ii redau povestea. Cel mai simplu (si mai pe intelesul ei) mod de abordare l-am gasit aici, de unde am si preluat imaginile si textul de mai jos (tot acolo gasiti si modul de prezentare a poeziei). Din pacate, desi am vrut sa avem acest gen de activitate ceva mai devreme, cred ca abia in dupa-amiaza aceasta o vom face, dar poate ca asa e si mai bine, fiind Vinerea Mare.
Pornind de la poezie, putem dezvolta subiectul atat cat va intelege si cat nu se va plictisi. Asa cum o cunosc, Copila va fi cea care va da tonul: Mami, dar de ce era omul acela suparat? Dar ceilalti de ce erau furiosi? etc. si vom alcatui o carticica pe care sa o rasfoim si altadata. Nu ne ajunge timpul, dar mi-ar fi placut sa facem si una dintre decoratiunile propuse de catre Irina si Coca. Poate veti reusi voi, noi vom pastra ideea pentru anul viitor. 

Micul deal
                            de Katy Vincent

Era odata un deal micut


 Si pe deal a crescut multa iarba


Si, de sub iarba verde, o floare a inceput sa creasca.


Si apoi au aparut trei petale rosii.


Micutul deal era bucuros.


Intr-o zi, un muncitor a venit pe deal


Si a sapat trei gauri adanci


Si in fiecare gaura a infipt un lemn inalt


Si pe fiecare lemn inalt a fost facuta o cruce cu alt lemn.


Micutul deal era confuz.


Urmatoarea zi era vineri si o mare multime s-a adunat in jur


Si pe fiecare cruce a fost pus cate un om.
Era un om in mijloc... si avea numele Iisus.
De fiecare parte a Lui era cate un om.


Micutul deal era trist.


Omul din mijloc era foarte trist
Dar alti oameni de pe deal erau foarte maniosi pe El
Isi bateau joc de El
Si radeau de El.
Apoi s-a facut intuneric.
Micutul deal era speriat.


Apoi omul din mijloc a murit.
Micuta floare de pe deal a murit si ea.
Chiar si iarba de pe deal a murit.
Apoi dealul s-a cutremurat si iar s-a cutremurat.
Micutul deal plangea.


Omul din mijloc a fost dat jos de pe cruce si ingropat.
Vineri a trecut.
Sambata a venit si a trecut.
Dar duminica dimineata ceva minunat s-a intamplat!
Micutul deal era entuziasmat!


Un inger a aparut si a spus ca Iisus este viu!


Prietenii lui Iisus erau foarte fericiti!
Ei au dat de veste si la alti prieteni de-ai lor.
Apoi a aparut Iisus si a aratat ca nu e mort, ci viu.
Micutul deal era plin de bucurie!


Micutul deal s-a gandit la Domnul Iisus.
Apoi a crescut din nou iarba
Si multe flori cu petale rosii rasareau din ea.
Din nou era multa viata in jur.
Micutul deal se simtea iubit.



Pentru cei cu copii mai mari, se poate pastra modul de relatare (dealul fiind observatorul), dar textul poate fi adaptat, pentru a reda mai fidel evenimentele.

miercuri, 11 aprilie 2012

Poveste fara sfarsit


Dintr-o fisa de pe kizclub.com, cateva bucati de carton, doua zale si, mai ales, imaginatia Copilei, am creat o poveste ce curge la nesfarsit. Copila a fost atat de incantata, incat n-am putut sa fotografiez cartea decat dupa ce i-a citit-o de cateva ori lui tati, apoi bunicilor si tuturor papusilor ei.
Asta mi-a dat idei si pentru alte carticele asemanatoare.


A fost odata o gaina...


...care a facut un ou.


Intr-o zi, oul s-a crapat...


...si din el a iesit un puisor.


Puisorul a inceput sa manance si ...
Pe urma ce s-a intamplat, mami?
Pai... a crescut!


 Da. Si s-a facut mare ca mama lui...
S-a facut o gaina...


...care a facut un ou...


Si povestea continua...

vineri, 6 aprilie 2012

Revenire

La inceput, casa ramasese deschisa. Puteai trece oricand pe acolo, dar nu era nimeni care sa te intampine, sa iti ofere un ceai sau sa te intrebe ce faci. Te plimbai prin odaile goale si asteptai o poveste ce nu mai venea. O casa vie si, totusi, atat de goala.
Mai tarziu, am tras obloanele si am incuiat usa cu cheia. Am plecat miseleste, fara sa lasam o vorba la prieteni sau la vecini. Poate ai trecut pe la noi si ai gasit doar lacatul greu, atarnat de poarta. Poate ai lasat si un bilet (Dana, nu pot intra pe blog!). Poate ai intrebat...
Dupa un timp, ne-am intors. Am suferit vazand curtea napadita de buruieni. La urma urmei, aici era o parte din sufletul nostru. La urma urmei traiam si aici.
Asa ca am facut ceea ce trebuia sa facem de la inceput: am deschis larg geamurile si am inceput sa stergem totul de praf. Am varuit, am ascuturat, am frecat si am reasezat. Suntem gata sa tesem noi povesti si sa le continuam pe cele vechi.
Daca ne mai vreti, suntem aici, ne-am intors! Suntem acasa si va asteptam cu un zambet, un ceai si cu soare. Mult soare! Soare de martie in aprilie :)...

luni, 2 aprilie 2012

Aprilie


Magnolii inflorit-au in april
Ca semne rasarite prin destine.

sâmbătă, 31 martie 2012

Despre dascali si educatie

Vad copii care au terminat nu numai liceul, ci si facultatea, ca au un scris si fac niste greseli... Noi eram la scoala primara si nu faceam astfel de greseli! [...] Astazi ii impovareaza cu o gramada de lucruri nefolositoare si ii zapacesc. Ii ghiftuiesc cu de toate, fara compensatie duhovniceasca. [...] Ia un copil din cei de astazi  si intreaba-l: "In ce judet este satul tau? Cati locuitori are?" si vei vedea ca nu va sti sa-ti raspunda. Daca insa vei intreba pe copiii de astazi despre fotbal sau despre televizor, le stiu pe toate si pe toti, pe dinafara. [...]
Prin cunostintele pe care le primesc, nu invata deloc sa lucreze cu mintea si de aceea mintea nu le merge. Iar mintea care nu merge are inlauntrul ei invalmaseala. Cei care faceau inventiile isi puneau mintea sa lucreze. Atunci cand se aflau intr-o nevoie, se gandeau cum sa o depaseasca. Astazi, cei mai multi cauta sa vada ce scriu cartile, ce scriu prospectele. Si raman la acestea: nimic mai mult! [...]
Ce sa mai zic? Astazi televizorul si celelalte mijloace l-au prostit pe om. Iar oamenii inteligenti devin in cele din urma "casete"... Vreau sa subliniez ca omul trebuie sa-si puna mintea sa lucreze, invata acum, sa presupunem, lucrul acesta, dar se va incurca apoi in celalalt. De aceea scopul este sa-i nasca mintea, sa afle solutii. Daca nu naste, atunci este subdezvoltat.
Mare lucru este un invatator corect, mai ales in zilele noastre! Copiii sunt casete neinregistrate, care se vor umple fie cu cantece murdare, fie cu muzica bizantina. Lucrarea invatatorului este sfanta. Are multa responsabilitate. [...] De aceea spun ca sunt buni parintii care nasc multi copii, dar mai buni sunt educatorii corecti, care renasc copiii din lume; dau societatii oameni renascuti si astfel ea se face mai buna.

(Parintele Paisie Aghioritul - Cu durere si dragoste pentru omul contemporan, fragment publicat in Familia Ortodoxa, octombrie 2011)

Adeseori auzim plangeri cum ca invatamantul public, cu toata multimea mijloacelor pe care i le pun la indemana toate clasele societatii, are insemnate neajunsuri atat in ce priveste inima copilului, de care se ingrijeste foarte putin, cat si in ceea ce priveste mintea lui, de care pare ca se ocupa atat de mult. Dezvoltarea amorului propriu in copii prin stimularea fara masura a principiului competitiei nu ii insufla respect pentru datorie - insa si eforturile de a-i dezvolta mintea sunt adesea insuficiente. Capacitatile care depind de memorie sunt formate prin exersare constanta, in timp ce capacitatile care tin de gandire raman aproape deloc influentate. Folosind tot elanul elevului pentru ca acesta sa-si faca lectiile fara pauza si odihna, invatamantul public ii rapeste timpul liber, puterea, dorinta de a-si insusi tot ce primeste si il invata sa se multumeasca cu cunoasterea "de imprumut", fara sa faca din ea cunoasterea sa personala, bun al sufletului sau. In conditiile acestea, aproape ca nu se formeaza in el nici gandire de sine statatoare, nici independenta de caracter, nici originalitate, si "floarea se usuca inainte de a da roada". Toate mintile sunt nivelate fara crutare, sunt sterse toate deosebirile dintre personalitati, si iata ca in copil dispare omul, fiindca in scolar a disparut copilul.
Copilul s-a nascut ca sa actioneze potrivit "germenilor" duhului sau, ca sa deosebeasca singur binele si raul, adevarul si minciuna, ca sa se pregateasca de lupta, sa-si formeze in felul acesta propriul caracter, ca sa fie liber in deciziile pe care le va lua pe viitor. Ca atare, principalul scop al invatamantului este nu de a-l face pe elev o amprenta, ca sa zic asa, a dascalului, ci de trezi si a dezvolta ceea ce este ascuns in el; nu de a-i invata pe copii sa priveasca toate cu ochii altuia, ci de a-i deprinde sa priveasca in mod corect cu proprii lor ochi; nu de a le "baga pe gat" o anumita doza de cunostine, ci de a le insufla iubirea de adevar; nu de a le impovara memoria, ci de a le insufleti si intari gandirea; nu de a expune idei sub forma unor legi al caror temei este cuvantul si vointa dascalului, ci de a le dezvolta constiinta si judecata, gustul moral, in asa fel incat ei sa poata distinge si alege din tot ce li se prezinta numai ceea ce-i drept si bun. Pe scurt, marea sarcina a educatiei consta in abilitatea de a trezi in copil forta ratiunii si a moralitatii, care se afla in orice fiinta zidita dupa chipul lui Dumnezeu.

(Protoiereul Dimitrie Sokolov, fragment publicat in Cum sa educam ortodox copilul)

marți, 20 martie 2012

Margele din paie colorate

Cand am creat-o pe domnisoara Triunghi, ne-au ramas bucatele de paie cu care nu stiam exact ce sa facem. La inceput le-am folosit ca exercitiu pentru motricitatea fina,


 dar cand cosuletul a inceput sa se umple, a aparut si ideea: margele colorate, perfecte pentru primavara!


Asa ca, intr-o alta zi, ne-am adunat materialele:

bucati de paie colorate


un ac de cusut tricotajele (cu varf bont) si o bucata de ata
(se poate folosi doar ata si, pentru a fi mai usor de manevrat, se infasoara o bucatica de scoci in jurul unui capat, dandu-i un fel de rigiditate - in genul capetelor de la siret)


Se introduc "margelele" pe ata si, cand consideram ca siragul este destul de lung
(sau cand ni se termina materialele :) ), legam la capete si gata colierul.


Se poarta la gat,


asortat cu gentuta de primavara pe care ne-a facut-o mami


sau atarnate la fereastra.


Oricum ar fi, noi simtim ca a venit primavara!