Copila vine catre bunic, tinand in mana un cartonas.
- Ce ai acolo, tataie?
- Tatzel. (Catel.)
- Ce frumos e! Si ce zice?
- Am! (Ham.)
Dispare si reapare dupa cateva secunde, tinand in mana un pliant. Pe el se zaresc mai multi catelusi de plus.
- Dar aici ce ai?
- Tatzei. (Catei.)
- Vai, tataie, dar ce multi sunt! Cum ii intretii? Ce le dai sa manance?
Cu oarecare dispret:
- Papa! (Doh!)
Uneori se uita la noi de sus. Probabil nici ei nu ii vine sa creada cat de naivi suntem...
2 comentarii:
Eu am impresia asta de cateva ori pe zi, de la amandoi copiii. Care uneori se uita la noi mirati cat de "pe alta lume" suntem :-)))) Cred ca sunt convinsi ca parintii astia nu stiu mare lucru, de aia e nevoie de ei, sa ne educe :-)))
Nu-i asa? :))
Si-apoi, eu zic ca au dreptate. Cunosc mai decat noi ce e important. Viata lor e mai simpla, mai curata si, cred eu, mai adevarata :).
Trimiteți un comentariu