Ok, recunosc: nu sunt mare bucatareasa. De altfel, am mai mentionat deja, tatal Copilei este cel care gateste in familia noastra. Totusi, ma straduiesc si, se pare, nu degeaba. Pe langa cele cateva feluri de mancare la care eu sunt SPECIALISTA (exact asa, cu majuscule), mai incropesc si cate ceva, de obicei inspirata de net si de ce am prin casa.
Astazi a venit randul avocado-ului, pe care am considerat ca l-am lasat destul de mult la copt (am invatat de la Ina cum sa fac), fiind pregatita de macel. Al lui, desigur. Asadar, l-am desfacut frumos, dupa reteta, i-am smuls carnea si l-am bagat, insotit de un catel de usturoi, sub cutitul nemilos al blenderului. Dupa ce l-am pasat bine, i-am turnat in cap o rosie taiata marunt, un fir de ceapa verde si niste patrunjel. Am uitat de uleiul de masline (nu-i bai, caci a mers si-asa), dar nu si de zeama de la o jumatate de lamaie. Sare nu i-am pus, caci nu tinem asa ceva in casa.
Am obtinut o pasta super buna, pe care am intins-o pe paine prajita. Mi-ar fi placut sa fie ceva painica raw, dar, chiar si asa, rezultatul a fost delicios si mult mai aproape de sanatos decat alte papici.
Proaspata, usoara, e o pasta pe care o voi mai prepara, cu siguranta! Daca ma gandesc bine, merg chiar acum sa mai cumpar niste avocado...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu