Pagini

vineri, 25 noiembrie 2011

Cand nici glumele nu mai sunt ce-au fost

Merg pe strada, carand in brate o Copila somnoroasa si morocanoasa. In spate rucsacelul, pe umar sacosa. A fost o zi grea, o saptamana grea. Coloana, muschii dau semne ca le-a cam ajuns. Vrednica urmasa a anonimilor ce-si varsau amarul in doine, m-apuc sa fredonez un cantec de of si dor, inventat pe loc:
Spatele meeeeeeu...
Spatele meeeeeeu...
Ma doare rau
Cand car ceva greu.
Ma consider amuzanta, dar publicul nu-i de aceeasi parere. Isi scoate nasucul inghetat de pe unde l-a avut ascuns si, privindu-ma cu mila, emite necrutatorul verdict:
- Glume de mama....

Later edit
Hai ca nu stau asa rau! In clasificarea glumelor sunt la un nivel mediu. Cele mai tari sunt glumele de fetite, la care se rade tare (uite asa, mami: hahaha), apoi vin cele asa si asa (de genul ai incercat si apreciez asta, nu e vina ta ca nu poti mai mult - cel putin eu asa am dedus), adica glumele de mama, iar pe locul cel mai de jos sunt glumele de baietei, un fel de glume de santier sau de Vacanta Mare...

3 comentarii:

Iulia spunea...

Dana, te aştept pe blogul meu cu o surpriză :).

Loredana spunea...

Grozava pustoaica ai!

Doamna Bufnita spunea...

Multumesc, Iulia (yeaaaaah)!
Multumesc si tie, Loredana, pentru aprecieri :).