Pagini

vineri, 20 aprilie 2012

Sudoku pentru copii

Anul trecut, Copila a primit carticica de mai jos:


Ne-a placut mult, dar a fost, totusi, putin cam grea pentru ea, asa ca nu am rezolvat decat primul joculet. In plus, eu am simtit nevoia de a trece prin niste etape logice, care sa o ajute sa inteleaga mecanismul de rezolvare, asa ca am lasat putin cartea deoparte, sperand ca va veni curand timpul sa ne ocupam de ea.
Iata ca zilele acestea ne-am decis ca e timpul sa ne jucam (sincer, cred ca puteam sa o facem de ceva mai mult timp, dar am uitat eu). Ca sa ne fie mai usor, am luat un exemplar mai vechi al cartii (completat de Verisoara cea Mica), i-am decupat imaginile si le-am lipit pe carton. Am obtinut mai multe piese (sa le spunem jetoane) cu care sa ne putem juca. Am desenat si un tabel 3x3 si ne-am pregatit de joaca. (Jetoanele pot fi orice: pioni divers colorati, nasturi, boabe de fasole, mazare si porumb etc. Singura conditie este ca la un tabel de 3x3 sa existe cate 3 exemplare din 3 tipuri diferite de piese. De exemplu: 3 cerculete, 3 patrate, 3 triunghiuri.)
O sa descriu mai jos pasii pe care i-am considerat eu necesari in intelegerea jocului.

Pasul 1. Prezentarea materialelor.


I-am aratat tabelul (pe care l-am si numit astfel), spunandu-i care sunt liniile (le-am numarat) si coloanele. Evident, nu ma asteptam sa inceapa sa foloseasca termenii astia, dar am vrut sa se familiarizeze cu ei. In paralel, ii spuneam despre "sirul culcat" si "sirul in picioare" si le indicam cu degetul, ca sa faca legatura. Cam ca la invatarea unei limbi straine :).
I-am dat si piesele si am lasat-o sa joace cu ele cat a vrut. Si a vrut :).
In general, cand apar materiale noi de joaca (facute de noi sau cumparate), consider ca e necesar un timp in care copilul sa stea singur fata in fata cu ele, sa le pipaie, sa le studieze, sa isi imagineze.

Pasul 2. I-am spus ca o sa asez pe prima linie cate un animalut din fiecare grup:


Am rugat-o sa completeze a doua linie, apoi a treia, avand grija ca fiecare animalut sa apara macar o singura data.



Pasul 3. Asezam din nou animalele pe fiecare linie, dar, de data aceasta, sa incercam ca fiecare din ele sa fie, pe rand, primul, al doilea sau al treilea. (Vacuta nu a stat niciodata pe primul loc si nu stie cum este.)




Pasul 4. Ne jucam, in acelasi mod, pe verticala.
Pasul 5. Asezam animalele in tabel (in "casute"), astfel incat pe fiecare linie si pe fiecare coloana sa apara cate un iepure, un purcel si o vacuta. Pasul pare putin cam inutil, dat fiind faptul ca o asezare corecta pe orizontala implica una corecta si pe verticala, dar l-am folosit deoarece va fi necesar cand vom trece la tabele ceva mai complicate.
Pasul 6. Cine lipseste? Completeaza restul liniilor dupa regula deja cunoscuta.


sau


Aici i-am cerut sa gaseasca mai multe variante de raspuns:



Pasul 7. Jocul in sine. Plasez in tabel cateva imagini (care sa poata genera o singura solutie) si ii cer sa il completeze:


Din punctul nostru de vedere, fiecare dintre pasii de mai sus a constituit un joc. De aceea, chiar daca nu toti au fost absolut necesari, noi i-am urmat si nu am trecut la urmatorul fara sa fiu sigura ca tot ce am facut pana in momentul respectiv a fost inteles. Am incercat sa o derutez de cateva ori, ca sa ma conving ca nu actioneaza mecanic si am condus jocul pe rand (e cunoscut faptul ca inveti cel mai bine atunci cand explici cuiva, cand faci singur).
Zilele urmatoare vom incerca si un tabel 4x4 (nu ar trebui sa puna probleme, dat fiind faptul ca se urmareste acelasi algoritm logic), iar ceva mai incolo unul clasic pentru copii (vezi link-ul de la pasul 5).

7 comentarii:

vavaly spunea...

Noi suntem mari admiratori si jucatori ai acestui joc si, de ceva vreme ma bantuia gandul de a gasi o forma usoara si pentru copilul meu de 3 ani si jumatate . Acum, ca am gasit-o la tine, o voi pune in aplicare. Iti multumesc mult pentru idee.

dana spunea...

Cu mare placere :)!

mell spunea...

O activitate excelentă, sunt curioasă cum va "meşteri" micuţa mea. Trebuie încercat.

piticidarvoinici spunea...

si fiica-mea joaca sudoku,insa in varianta cu cifre
imi place ideea ta pentru Andrei care e mai mic si cred ca va fi incantat :)
mersi!

dana spunea...

avem si cifre ca jetoane :).

vavaly spunea...

am facut si noi in seara asta. e grozav. dante a fost incantat , si a facut propriile cartonase cu figuri, voi scrie despre asta pe blog. Inca o data multumiri.

dulceameacasa spunea...

Dana te felicit pentru postare. Sudoku este cel mai simplu, frumos si educativ joc. Eu insami sunt o mare iubitoare a lui. Sigur voi face si eu o postare si voi trimite copiii sa se inspire de la tine: sudoku cu animale.