Pagini

marți, 8 mai 2012

Dezghetata de banane, bombe si pantofi de hai-hui

Mami, de ce nu-mi iei si mie inghetata?
Ce inghetata? Unde ai vazut tu?
Inghetata ca a lui Teo din parc.
Aia de la magazin nu e buna, o sa-ti fac eu, in casa.

Mami, mami, cand imi faci inghetata? Asa ai zis... Imi faci acum?
O sa-ti fac, mami, cand o sa gasesc o reteta buna.

Mami, ai gasit reteta?
N-am. De fapt, am uitat sa caut. Dar am in casa un avocado. Il mixez cu trei banane si doua linguri de miere. Ii dau sa guste. Bun, mami, imi place! Bag desertul la frigider. Acum nu stiu asta, dar il vom manca mai tarziu, dupa ce il vom lasa sa se mai topeasca. Dezghetata de banane.

Dupa-amiaza ii cumparam incaltaminte. O pereche de sandale si niste pantofi roz, sport. Acestia sunt pantofii mei de balerina. Iar acestia, spune, aratand spre sandale, sunt pantofii de hai-hui. Stii ce inseamna hai-hui? Adica faci asa si te rasucesti de patru ori. Cine sunt eu sa o contrazic?

Dimineata nu vrea sa iasa afara cu bunicii. Eu vreau sa ies cu tine, nu cu mamaie si tataie. Mie cu tine imi place sa merg afara. Stiu, draga mea draga, stiu! Si mie imi plac iesirile cu tine. Dar am atat de mult de lucru! Curand vom sta din nou mult, mult impreuna.
Iese, purtand pantofiorii roz. Nu mai sunt pantofi de balet, sunt condurii mei. O privesc plecand si mi se frange inima.

Seara, se intoarce razand. Gurita ii turuie, povestindu-si ziua.
Mami, mi-ai promis ca stai putin cu mine afara. Asa e. Iesim. Dupa zece ore la calculator (stiu, nici mie nu imi vine sa cred!) aerul proaspat si rece e o adevarata binecuvantare.
Mami, stii care e dreapta?
Care?
Asta. Si acum intreaba-ma care e stanga.
Care e stanga?
Asta.
Cand le-o mai fi invatat? Micuta mea balerina cu conduri roz creste. Iar eu nu sunt totdeauna langa ea sa vad cum se intampla. Asa va fi de acum inainte? Eu la munca, iar ea cu bunicii, la scoala, cu prietenul, cu noua familie?

Intoarse acasa, adormim tinandu-ne de mana.

Noaptea, visez ca cineva arunca o bomba, iar eu ma ghemuiesc la pamant, incercand sa protejez copilul cu trupul meu.

5 comentarii:

Loredana spunea...

Bucura-te de ceea ce iti ofera frumusetea zilei si nu lasa visele sa te bantuie!

dana spunea...

Incerc, Loredana, incerc. Dar cand vad ca, de multe ori, clipa prezenta inseamna eu aici, ea acolo, simt ca parca lucrurile nu stau cum trebuie. Am ales sa lucrez de acasa, pe bani putini si cu perioade (neplatite, desigur) de pauza, tocmai pentru a sta cu copilul meu. Si parca nu fac ce trebuie...
Acum vorbeste dorul din mine. Dar lasa ca o sa vina vara si vom fi din nou nedespartite :)!

Anonim spunea...

"Eu la munca, iar ea cu bunicii, la scoala, cu prietenul, cu noua familie?"


Offf, mi-ai rupt sufletul...

piticidarvoinici spunea...

cresc, e adevarat,foarte repede!
dar e important ca simte iubirea ta si acele plimbari impreuna fac cat multe altele ;)

corina spunea...

Aceeasi problema o gasesc doar pe la mamele constiente de familia lor.
In ziua de azi mai ales cele care au carera, observ exact opusul.
Mai nou , isi propun sa nu mai faca copii!
Asta e fiecare cu problema lui....