Un an si opt luni

Cu capul sprijinit de umarul lui mami, Copila casca .
- Ti-e somn, iubita?
- Da, ici (aici)! raspunde fata, aratand, cu aratatorul, gurita larg deschisa.

* * *

Dupa ce-a citit "Omida mancacioasa" si "Omiduta Olguta", vederea unei omizi reale o lasa absolut rece. La urma urmei, natura greseste. Omizile sunt niste fiinte micute, e adevarat, dar nu atat de subtiri si de paroase, ci mai degraba colorate si cu un cap rotund, in mijlocul caruia se deschide o gurita zambitoare.
Da, e lucru cert: ceea ce-i arata mami nu are cum sa fie o omiduta.

* * *

Si, pentru ca veni vorba, omizilor li se spune, in realitate, "au" - de la omiduta mancacioasa, care a mancat numai prostii intr-una din zile si a durut-o burtica.
Alba-ca-zapada e "A-ha-ha", caci asa canta ea pe marginea fantanii, in timp ce isi astepta Printul, iar melcul este"du-te... apa..." (exact asa il striga! cu tot cu melodie!) de la "Melc, melc, codobelc (...)/ Si te du la balta / Si bea apa calda."

Teddy Bear, ursulet

Teddy Bear e prieten cu Copila.
Teddy Bear are o pisicuta, un dinozaur si o minge colorata.

Teddy Bear papa dulciuri (Copila nu stie exact ce sunt acelea, dar stie ca nu e bine sa le papi).
Teddy Bear are un leagan si un pitic de gradina.
Teddy Bear poarta o pijama albastra, cu stelute.

Inainte de culcare, Copila imi cere sa-i citesc din cele doua carticele cu Teddy Bear. Eu nu ii mai citesc de mult. Ii recit. De cateva zeci de ori. Pana adoarme. Cu cartile in brate. Acestea sunt cantecele ei de leagan.

Azi, pe cand spalam vase, m-am trezit murmurand:
Teddy Bear, ursulet,
Hai la joaca, pe afara!
Teddy Bear, ursulet,
Ce frumoasa zi de vara!

Cat de grav poate fi?

Azi Grivei e papacios

Copila vine catre bunic, tinand in mana un cartonas.
- Ce ai acolo, tataie?
- Tatzel. (Catel.)
- Ce frumos e! Si ce zice?
- Am! (Ham.)
Dispare si reapare dupa cateva secunde, tinand in mana un pliant. Pe el se zaresc mai multi catelusi de plus.
- Dar aici ce ai?
- Tatzei. (Catei.)
- Vai, tataie, dar ce multi sunt! Cum ii intretii? Ce le dai sa manance?
Cu oarecare dispret:
- Papa! (Doh!)

Uneori se uita la noi de sus. Probabil nici ei nu ii vine sa creada cat de naivi suntem...

Despre clop-clop si alte animale

Copila nu stie sa spuna "cal", dar stie sa faca ... clop-clop (ma rog, stiti voi, sunetul acela care vrea sa redea zgomotul facut de copite). Nimic neobisnuit pentru un copil de varsta ei. M-a derutat, insa, cand am auzit-o numind in acelasi fel girafa, zebra, vaca, magarul. Mi-am zis: asta e, invata ea! Ce nu stiam, dar mi-a spus Andreea, fiica mea invatase deja ceva: gruparea animalelor dupa niste caracteristici. In cazul ei: sa fie patrupede si sa aiba copite. Caci pisica si catelul nu intra, in acceptiunea ei, in categoria clop-clop :).

Multumesc, Andreea, inca un lucru interesant pe care l-am aflat de la tine :)!

Mama e numai una...

Copila inca mai foloseste sanul lui mami. Se pare ca e atat de incantata de servicii, incat si-a chemat si prietenii. Ca urmare, am ajuns sa hranesc oite, hipopotami, pe Winnie the Pooh si prietenii lui si inca multe alte vietati. In seara acesta, dupa un ursulet si o pisicuta, la sanul meu s-a asezat ... un biberon.

Sesam, deschide-te!

In fata la Mega Image, Copila si verisoara ei isi incearca puterile asupra usii.
- Deschide-te! striga verisoara de 3 ani.
- Ia-ia, repeta Copila de un si patru luni.
Si, ca prin minune, usile se deschid. Fetele bat din palme si se bucura: dupa mami si tati, dupa mamaie, tataie, un sir de matusi si unchi, plus vreo cativa vecini mai sensibili la farmecele lor, iata ca a venit randul usilor de magazin sa cedeze in fata vointei lor.
Si jocul continua:
- Inchide-te!
- Ia-ia.
Iar usile asculta.
Batai din palme (bra-vo, bra-vo) si rasete.

Stelele care cad se duc spre un alt cer

Azi am fost la cimitir.
Nu stiu cand au trecut patru ani...
Cand eram adolescenta si ne certam foarte rau, incercam sa imi imaginez cum va fi viata mea dupa ce nu vei mai fi. Nu reuseam. Nici acum, dupa atata timp, nu reusesc. Poate de aceea te visez si iti vorbesc atat de des. Si poate tot de aceea imi vine deseori sa te sun si sa iti spun sa te uiti la un anumit film sau sa vorbesc cu tine despre vreo carte.
Inca sunt suparata pe tine ca ai plecat. Inca sunt suparata ca nu ai ramas aici, sa iti vezi nepoatele. Ai fi fost mandru de ele, de noi.
Mi-e dor si doare...