Pagini

miercuri, 18 mai 2011

Cap sau pajura?

UNU
Cap:
Asezati pe o banca, sotul si sotia se relaxeaza, stand de vorba. Ea poarta rochita ei roz cu cu floricele si tine in poala gentuta pe care si-a cumparat-o luna trecuta. Si ea are culoarea roz, iar baretele, prinse modern de laterale, ii dau un aer tineresc. Pe alee trece o pereche cam de aceeasi varsta cu ei. Doamna zareste gentuta si se apropie incet de banca. Intinde mana si, fara sa spuna nimic, apuca geanta. Sotia se ridica frustrata, incercand sa isi recupereze obiectul. Sotul i se adreseaza bland:
- Iubita mea, las-o si pe doamna! Se uita putin la gentuta, se plimba putin cu ea si apoi ti-o aduce inapoi.
Sotia il priveste socata:
- ?!?*$?
- Haide, iubito, invata sa fii altruista!
Pajura:
In parc, mama si baietelul au iesit la joaca. Copilul si-a luat cu el masinuta preferata. Este verde si are niste roti mari, tocmai bune de rulat pe cauciucul pe care calca acum apasat. Este tare mandru, nimeni nu mai are masinuta ca a lui. Deodata, un baietel, insotit si el de mama lui, se apropie si ii ia jucaria. Copilul se repede sa isi recupereze masinuta. Mama i se adreseaza bland.
- Dragul meu, lasa-l si pe el. Se uita putin la ea, se joaca catva timp cu masinuta si apoi ti-o da inapoi.
Baiatul o priveste frustrat.
- Haide, scumpule, invata sa fii altruist!
DOI
Cap:
- Iar ea, spuse barbatul cu mandrie, este sotia mea. Ne-am casatorit acum cinci ani si avem o fetita de 7 luni. Sotia mea este cea mai minunata femeie din lume. Stie 5 limbi straine si canta ca nimeni alta.
Apoi, intorcandu-se spre cea pe care nu conteneste sa o laude:
- Draga mea, canta un cantec pentru prietenul meu din copilarie! Haide, sa vada si el ce glas frumos ai! Iar apoi sa spui cateva fraze in germana, ca sa te admire si el. 
Pajura:
- A, anul acesta o dam la gradinita. Stie deja cateva poezii si canta toata ziua prin casa. Laviniaaaaaaaaa, ia vino putin pana la mami!
Nemultumita ca a fost intrerupta din joaca, fetita se apropie de mama ei.
- Draga mea, ia recita tu poezioara aia cu "Un pitic atat de mic", sa te auda si tanti!

Ma opresc aici, desi in cap imi umbla diverse scenarii. De exemplu, acela cu sotul care te paraseste in piata, fara sa iti spuna ca pleaca, ca sa nu te intristezi (!) (cati parinti isi lasa copiii la gradinita sau la bunici si pleaca pe furis, "ca sa nu planga copilul"?) sau cu copilul caruia i se spune: "Acum de ce arunci jucaria? Si de ce plangi? Esti rau, n-am vazut copil asa rau ca tine!" (ceea ce nu o impiedica, desigur, pe mama sa arunce cu obiecte sau sa tipe/planga atunci cand e frustrata). 
Concluzia? Suntem, mult prea adesea, tentati sa cerem copiilor nostri mai mult decat am fi noi insine dispusi sa facem.

8 comentarii:

Simona spunea...

WOW, ce adevaraciune de post :-)))) Multumesc pentru dusul rece dis-de-dimineata, ai perfecta dreptate... Si uneori ne suparam cand ne vedem atitudinile copiate identic de catre copii... Cred ca ar trebui sa ne uitam mai des la ei si mai putin la oglinda, oglinzile sunt mai mincinoase decat copiii, ne arata ce vrem sa vedem, pe cand copiii ne arata cum suntem de fapt...
Foarte misto post!

DOAR NOI spunea...

Buna ziua!

Va rog mult sa ma ajutati la promovarea mini proiectului cu povesti personalizate pentru copii.

Sa imi faceti putina reclama printre prietenii care au copii, nepoti, fini....etc.

Multumesc! (am zis ca daca blogul cu povesti are aspect nou, sa profit).

http://povestilelizei.blogspot.com/2011/05/povesti-personalizate-pentru-copii.html#comments

Toate cele bune,

Claudia

Unknown spunea...

excelent, loved it!

Zu spunea...

:-)) zambesc cu gura pana la urechi - ah, m-ai palit cu revelatia in moalele capului! Loved it.

Doamna Bufnita spunea...

Ma bucur ca v-a placut :)!

Linda spunea...

super, o sa te citez catorva mamici de prin parc daca le mai intalnesc :D

Xelomon spunea...

Mda! foarte bune paralele. Ar trebui printat si afisat prin parcuri si case, atata pentru cei ce au copii, cat si ptr cei care se aseteapta sa fie distrati una-doua de copii :)

Doamna Bufnita spunea...

M-ar bucura sa stiu ca postarea asta a pus pe ganduri macar o persoana si ca aceasta a inceput sa-i priveasca pe cei mici ca pe niste fiinte de sine statatoare.
Copiii nu sunt masinarii actionate de niste butoane pe care apasam noi din cand in cand.