De an nou si San' Vasile

Sa va fie cu Lumina, bunatate si Dumnezeu!

O lumanare pentru tine, tata!

Provocare la lectura

Inca nu s-a sfarsit anul si eu deja imi fac planuri pentru 2018. Si asta numai pentru ca am intalnit-o (virtual) pe Ann Morgan, o englezoaica (australianca dupa nastere, din cate am inteles) de care am auzit intamplator, urmarind o prezentare pe TED. Aceasta si-a propus ca, pe parcursul unui an, sa citeasca scrieri ale unor autori din intreaga lume. Aventura ei este povestita pe blogul creat in acest scop, A Year Of Reading The World. Nu voi povesti despre aceasta calatorie in jurul Pamantului, traita prin ochii si vorbele altora. Filmuletul, precum si site-ul, ofera amanunte celor interesati.
Pentru anul ce urmeaza, mi-am propus (sa vad daca si reusesc) ceva mai pe masura mea: sa citesc carti scrise de autori din intreaga Europa. Si daca dau dovada de consecventa, macar sa le pomenesc pe blog, daca nu cumva sa scriu si 2-3 cuvinte despre ele.

Sa vedem, sa vedem...

Vacanta, dar sa stim si noi

Copila a terminat al doilea an de scoala si a intrat in binemeritata vacanta. Se pare, insa, ca ea nu a aflat acest lucru. Altfel nu-mi explic de ce, inca din prima zi, si-a alcatuit un program foarte strict, pe care tine mortis sa il respecte.

Cand nu am trezit-o la ora 7.00, conform instructiunilor, s-a suparat, caci i-am dat tot programul peste cap. Serios acum, cum puteam s-o facem, cand noi insine sforaiam pe rupte la ora aceea?
Precum altii au pusee de crestere, fata mea are pusee de seriozitate. Si o las deocamdata, caci imi convine: isi face curat in camera, da cu aspiratorul in toata casa, isi stabileste un program de lucru. Inca putin. Ne vom intoarce curand la camera dezordonata, la joaca nesfarsita, la ceea ce ar trebui sa fie un copil de 8 ani si jumatate.
O iubesc atat pentru seriozitatea ei, cat si pentru momentele de "zapaceala". Si, cand spun ca o cunosc, cu bune si cu rele, reuseste sa-mi demonstreze ca mai are surprize pentru mine.

La pas pe Calea Victoriei

De primavara

1 iunie

Ieri am fost si noi copii.... (click)

Primavara cu fluturi

E de ajuns sa spui "primavara" si inima salta mai voioasa. Oamenii zambesc mai mult si parca merg mai drepti pe strada. Nu vi se pare si voua? Sau numai cei pe care i-am intalnit eu ieri si azi erau asa?

Intre timp, in cutia postala poposesc fluturi si buburuze de la malul marii (multumim din suflet, Aurelia!) si in casa miroase a zambile.

Un zambet de soare si o calda imbratisare pentru voi toti, dragii mei!

Cand voi fi mare...

Stii, mami, cand voi fi mare, nu vreau sa ma mai fac doctorita. O sa ma fac postas. Stii, postasii sunt foarte haiosi, asa cum alearga ei mereu de colo-colo...

Intre timp, lipeste diverse tablouri pe pereti:

Aici sunt eu si floarea mea. Aveam parul blond si bretele rosii si o inima mare. Dar aveam inima in partea cealalta, ca s-a miscat. Si eu udam florile, dar mi-am uitat stropitoarea acasa...

Later edit (3 martie): Am aflat ca cele doua buline de pe inima sunt butoanele. Asta rosu cu albastru e pentru cand bate si ala verde pentru cand nu bate. Draga mamei, ce simplu ar fi de-am putea sa pornim si sa oprim inima dupa placul nostru! I-am da cate un stop din cand in cand, ca sa nu simtim cand ne dor rautatile lumii si am porni-o din nou, odihnita si vesela.

Un nou an

Rezolutii? Una singura: sa fiu un om mai bun.

Carti pentru copii

Imi plac initiativele lui lucky de a aduna link-uri vizand aceeasi tema, dar, din pacate, nu am avut timp sa particip la ele. Azi, insa, pentru ca postarea era deja scrisa si pentru ca in ea vorbesc despre niste carti de suflet pentru mine si Copila, ma alatur lungii liste in care se vorbeste de carti pentru copii.
Bucurati-va si inspirati-va!

Dezghetata de banane, bombe si pantofi de hai-hui

Mami, de ce nu-mi iei si mie inghetata?
Ce inghetata? Unde ai vazut tu?
Inghetata ca a lui Teo din parc.
Aia de la magazin nu e buna, o sa-ti fac eu, in casa.

Mami, mami, cand imi faci inghetata? Asa ai zis... Imi faci acum?
O sa-ti fac, mami, cand o sa gasesc o reteta buna.

Mami, ai gasit reteta?
N-am. De fapt, am uitat sa caut. Dar am in casa un avocado. Il mixez cu trei banane si doua linguri de miere. Ii dau sa guste. Bun, mami, imi place! Bag desertul la frigider. Acum nu stiu asta, dar il vom manca mai tarziu, dupa ce il vom lasa sa se mai topeasca. Dezghetata de banane.

Dupa-amiaza ii cumparam incaltaminte. O pereche de sandale si niste pantofi roz, sport. Acestia sunt pantofii mei de balerina. Iar acestia, spune, aratand spre sandale, sunt pantofii de hai-hui. Stii ce inseamna hai-hui? Adica faci asa si te rasucesti de patru ori. Cine sunt eu sa o contrazic?

Dimineata nu vrea sa iasa afara cu bunicii. Eu vreau sa ies cu tine, nu cu mamaie si tataie. Mie cu tine imi place sa merg afara. Stiu, draga mea draga, stiu! Si mie imi plac iesirile cu tine. Dar am atat de mult de lucru! Curand vom sta din nou mult, mult impreuna.
Iese, purtand pantofiorii roz. Nu mai sunt pantofi de balet, sunt condurii mei. O privesc plecand si mi se frange inima.

Seara, se intoarce razand. Gurita ii turuie, povestindu-si ziua.
Mami, mi-ai promis ca stai putin cu mine afara. Asa e. Iesim. Dupa zece ore la calculator (stiu, nici mie nu imi vine sa cred!) aerul proaspat si rece e o adevarata binecuvantare.
Mami, stii care e dreapta?
Care?
Asta. Si acum intreaba-ma care e stanga.
Care e stanga?
Asta.
Cand le-o mai fi invatat? Micuta mea balerina cu conduri roz creste. Iar eu nu sunt totdeauna langa ea sa vad cum se intampla. Asa va fi de acum inainte? Eu la munca, iar ea cu bunicii, la scoala, cu prietenul, cu noua familie?

Intoarse acasa, adormim tinandu-ne de mana.

Noaptea, visez ca cineva arunca o bomba, iar eu ma ghemuiesc la pamant, incercand sa protejez copilul cu trupul meu.

O mana de ajutor pentru Gabriela

Toamna trecuta, mama sotului meu a fost operata de meningiom. Nu are rost sa povestesc grijile pe care ni le-am facut (la urma urmei, cu toate incurajarile medicilor, era vorba de o operatie la cap, facuta unei femei trecute de 70 de ani si avand si alte probleme de sanatate). Nu are rost sa spun nici cum s-a chinuit doi ani de zile sa afle cauza vajaielilor si ametelilor permanente (din pacate, nici noua nu ne spunea cat de grave sunt problemele, altfel am fi mers cu ea sa-si faca un RMN).
Cu toate acestea, tot nu imi pot imagina ce poate fi in sufletul Gabrielei Tudorache sau in cele ale membrilor familiei sale. Sper doar ca, primind ajutor din partea noastra, sa ajunga sa se bucure din nou de mama lor, asa cum Copila se bucura de mamaie, acum mai vesela, mai activa si mai plina de energie ca oricand.

Sudoku pentru copii

Anul trecut, Copila a primit carticica de mai jos:

Ne-a placut mult, dar a fost, totusi, putin cam grea pentru ea, asa ca nu am rezolvat decat primul joculet. In plus, eu am simtit nevoia de a trece prin niste etape logice, care sa o ajute sa inteleaga mecanismul de rezolvare, asa ca am lasat putin cartea deoparte, sperand ca va veni curand timpul sa ne ocupam de ea.
Iata ca zilele acestea ne-am decis ca e timpul sa ne jucam (sincer, cred ca puteam sa o facem de ceva mai mult timp, dar am uitat eu). Ca sa ne fie mai usor, am luat un exemplar mai vechi al cartii (completat de Verisoara cea Mica), i-am decupat imaginile si le-am lipit pe carton. Am obtinut mai multe piese (sa le spunem jetoane) cu care sa ne putem juca. Am desenat si un tabel 3x3 si ne-am pregatit de joaca. (Jetoanele pot fi orice: pioni divers colorati, nasturi, boabe de fasole, mazare si porumb etc. Singura conditie este ca la un tabel de 3x3 sa existe cate 3 exemplare din 3 tipuri diferite de piese. De exemplu: 3 cerculete, 3 patrate, 3 triunghiuri.)
O sa descriu mai jos pasii pe care i-am considerat eu necesari in intelegerea jocului.

Pasul 1. Prezentarea materialelor.

I-am aratat tabelul (pe care l-am si numit astfel), spunandu-i care sunt liniile (le-am numarat) si coloanele. Evident, nu ma asteptam sa inceapa sa foloseasca termenii astia, dar am vrut sa se familiarizeze cu ei. In paralel, ii spuneam despre "sirul culcat" si "sirul in picioare" si le indicam cu degetul, ca sa faca legatura. Cam ca la invatarea unei limbi straine :).
I-am dat si piesele si am lasat-o sa joace cu ele cat a vrut. Si a vrut :).
In general, cand apar materiale noi de joaca (facute de noi sau cumparate), consider ca e necesar un timp in care copilul sa stea singur fata in fata cu ele, sa le pipaie, sa le studieze, sa isi imagineze.

Pasul 2. I-am spus ca o sa asez pe prima linie cate un animalut din fiecare grup:

Am rugat-o sa completeze a doua linie, apoi a treia, avand grija ca fiecare animalut sa apara macar o singura data.

Pasul 3. Asezam din nou animalele pe fiecare linie, dar, de data aceasta, sa incercam ca fiecare din ele sa fie, pe rand, primul, al doilea sau al treilea. (Vacuta nu a stat niciodata pe primul loc si nu stie cum este.)

Pasul 4. Ne jucam, in acelasi mod, pe verticala.
Pasul 5. Asezam animalele in tabel (in "casute"), astfel incat pe fiecare linie si pe fiecare coloana sa apara cate un iepure, un purcel si o vacuta. Pasul pare putin cam inutil, dat fiind faptul ca o asezare corecta pe orizontala implica una corecta si pe verticala, dar l-am folosit deoarece va fi necesar cand vom trece la tabele ceva mai complicate.
Pasul 6. Cine lipseste? Completeaza restul liniilor dupa regula deja cunoscuta.

sau

Aici i-am cerut sa gaseasca mai multe variante de raspuns:

Pasul 7. Jocul in sine. Plasez in tabel cateva imagini (care sa poata genera o singura solutie) si ii cer sa il completeze:

Din punctul nostru de vedere, fiecare dintre pasii de mai sus a constituit un joc. De aceea, chiar daca nu toti au fost absolut necesari, noi i-am urmat si nu am trecut la urmatorul fara sa fiu sigura ca tot ce am facut pana in momentul respectiv a fost inteles. Am incercat sa o derutez de cateva ori, ca sa ma conving ca nu actioneaza mecanic si am condus jocul pe rand (e cunoscut faptul ca inveti cel mai bine atunci cand explici cuiva, cand faci singur).

Zilele urmatoare vom incerca si un tabel 4x4 (nu ar trebui sa puna probleme, dat fiind faptul ca se urmareste acelasi algoritm logic), iar ceva mai incolo unul clasic pentru copii (vezi link-ul de la pasul 5).